Consilierea familiei

„Meseria" de părinte este, în acelaşi timp, cea mai dificilă şi cea mai uşoară meserie din lume. Este deosebit de greu să rezişti tot timpul ritmului antrenant impus de copil, să ai răbdare să răspunzi adecvat la întrebările adresate, să reuşeşti să vezi lumea prin ochii lui. Pe de altă parte, este foarte uşor atunci când construieşti, în fiecare zi, relaţia cu propriul copil, comunicarea, apropierea, prietenia, acceptarea. Părintele reprezintă modelul pe care copilul îl urmează, el îi oferă acestuia condiţii de viaţă, securitate afectivă, educaţia de bază etc. De modul în care părintele îşi îndeplineşte rolul depinde viitorul copilului.

Familia, mediul de viaţă şi şcoala sunt factori determinanţi ai dezvoltării complete şi complexe a copiilor. Împreună trebuie să colaboreze pentru ca fiecare elev, indiferent de particularităţile sale, să poată deveni un membru independent al comunităţii în care doreşte să se integreze. Familia este unul din factorii care prin legea nescrisă a naturii, dar şi prin legea scrisă a drepturilor omului, are obligaţia de a oferi un climat fundamental atât afectiv, cât şi ocrotitor.

Dat fiind acest rol, e important să acordăm o deosebită importanţă unor situaţii de risc/cu un grad de vulnerabilitate pentru copii, cum ar fi:

• iubirea tiranică a părinţilor pentru copii şi care poate determina dependenţă exagerată şi astfel imaturitate
• ambivalenta afectivă manifestată fie prin: acordare neechilibrată a afecţiunii din partea celor doi părinţi (când unul îl ceartă, celălalt îl apără), neconcordanţa dintre mesaje – „double bind” (părintele îi spune copilului că-l iubeşte, dar nu o şi demonstrează)
• indiferenţa afectivă manifestată prin: deprivare maternă / paternă prin divorţ, absenţa afectivă a părintelui (deşi prezent fizic, părintele nu reprezintă un sprijin afectiv pentru copil)

Consilierea familiei este o activitate specializată care urmăreşte:

• informarea părintilor în vederea satisfacerii nevoilor copiilor;
• consolidarea abilităţilor şi cunoştinţelor părinţilor privind îngrijirea şi educarea copilului;
• consilierea părinţilor pentru depăşirea unor situaţii de dificultate: divorţ, pierderea locului de muncă, conflicte familiale, boli cronice, decesul unuia dintre soţi - care pun în pericol dezvoltarea copiilor sau generează riscuri de separare a copiilor de mediul lor familial;
• consilierea părinţilor pe teme de interes pentru bunăstarea copilului;
• sprijinirea şi consilierea copiilor cu dificultăţi de dezvoltare şi/sau integrare în familie, şcoală, grupuri socio-profesionale.

Scopul general urmărit îl consitutie formarea şi dezvoltarea la părinţi a unor atitudini şi comportamente eficiente în relaţiile dintre părinte-copil în vederea îmbunătăţirii calităţii climatului psiho-emoţional şi intrafamilial. Prin clarificarea unor situaţii specifice cu care se confruntă părinţii, psihologul şcolar poate identifica alături de aceştia cele mai potrivite modalităţi de optimizare a intervenţiilor părinţilor.

« Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii! »
Antoine de Saint –Exupery